La Galbeni, satul său natal, care a dat atâtea vocații pentru preoție, amintirea medicului Benedict este foarte vie; este ca un fiu care nu a plecat niciodată, ca și cum „și-ar fi ascuns” pentru un timp prezența sa vizibilă. În casa care-i păstrează puținele lucruri rămase de la dânsul, într-o perfectă armonie cu ritmurile vieții tradiționale, poți percepe măsura umilinței trăite de doctorul Benedict.
Locuitorii din Galbeni și cei care l-au cunoscut și cei care s-au unit în jurul comunității sale natale au, despre dânsul, o amintire încă vie, tocmai pentru mărturia de viață oferită lui Cristos, în simplitate și umilință.
A fost un medic bun și, în ciuda restricțiilor îndurate, unite cu marile încercări ale Bisericii din timpul său, a întrupat virtuțile credinței, speranței și carității pentru care creștinii se numesc creștini încă de la origini și au traversat istoria cu încrederea în victoria binelui. În timpurile în care fiecare gest de credință, trăit nu în altă parte decât în ambientul delimitat pentru cult, imediat era văzut ca un semn de deviere amenințătoare, el s-a pus în urmarea deplină a lui Cristos și, în acest fel, a dat parcursului său existențial sensul de jertfire de sine în favoarea aproapelui.
Astăzi, ni se pare dificil să ne imaginăm aspectul cenușiu al acelor timpuri, demolarea impusă de regim, lipsa de orizonturi și de libertate. Totuși, în acele condiții, viața unui medic, care decide să se îngrijească de o lume sărmană, seamănă sămânța miracolului speranței: prin vindecări, prin rezistență la amenințări și persecuții, prin aerul de libertate pe care numai credința îl poate oferi într-o lume asfixiată.
Da, medicul Martin Benedict este viu în memoria comunității sale și a Bisericii Catolice din România pentru această mărturie oferită, în spirit franciscan, în timpuri de martiriu: a predicat prin faptele sale, așa cum îndemna Sărăcuțul, și a dăruit celor care erau în jurul lui forța de a crede că Dumnezeu nu i-a abandonat. Martin Benedict, mesager discret al speranței, a cultivat această virtute fragilă cu forța iubirii. De la medic pentru trupuri a devenit, cu mult curaj, și medic pentru suflete; chiar dacă nu s-a putut manifesta deschis în calitate de preot, persoanele au recunoscut în el vocația și lucrarea lui Dumnezeu. În acest fel, Martin Benedict, persecutat, suferind și constrâns de regimul comunist să nu-și manifeste identitatea sa, apare ca un exemplu de răbdare în a face voința lui Dumnezeu, oferindu-se, fără condiții, pentru slujirea aproapelui. Un martor care a indicat cerul libertății atunci când răul pusese stăpânire asupra pământului și a văzut în cei săraci și asupriți chipul lui Cristos suferind pe Cruce.
Bogdan Tătaru-Cazaban
Bogdan Tătaru-Cazaban a fost ambasadorul României pe lângă Sfântul Scaun (2010-2016).
